Domnule presedinte Giorgio Napolitano,
Domnule prim-ministru curvaro-metrosexual Silvio Berlusconi,
Sunt un tanar jurnalist roman (adica din Romania, nu din Roma) si va scriu aceste cuvinte, indraznind sa cred ca opinia mea este una asemanatoare cu cea avuta de multi alti semeni de-ai mei, oameni care si-au trait primii 7 ani de viata intr-un comunism care nu le-a irosit definitiv copilaria, dar pe care studiile superioare i-au prins in libertatea post-comunista.
Ma bucur sincer de Romania mea. Chiar daca nu ma regasesc in toate segmentele ei. Provin dintr-o familie de oameni simpli, pe care bunul simt i-a impins sa-si traiasca apusul vietii in modestie dar totodata si in curatenie. Morala, nu numai... igienica. De la ei am invatat sa-mi iubesc semenii si aproapele. De la ei am invatat sa ma bucur pentru orice lucru pe care l-am dobandit dupa zile de munca. De la ei am invatat ca "daca ai carte, ai parte". Si niciunul nu era jucator de poker.
Am regasit in acest weekend pe soselele patriei multe automobile inmatriculate in tara pe care o conduceti. M-am lamurit repede: Romania nu devenise brusc o atractie turistica pentru cetatenii Republicii Italiene; sau nu pentru aceia care au crescut cu mozarella, prosciutto sau limoncello in casa, ci cu urda, slanina si rachiu de pufoaica. Erau cei mai insipizi locuitori ai tarii dvs, reveniti brusc, de parca ar fi fost trimisi intr-un spontan concediu fara plata, in satele unde, poate, parintii lor au sperat ca ii vor avea alaturi la batranete, la prasit si curatat balega.
Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Nu ma deranjeaza cuticulele lor innegrite, nici manelele care antreneaza Blaupunkt-urile din portiere. Ma deranjeaza PROSTIA lor si PROSTUL LOR GUST. Asa cum aspectele astea ma deranjeaza si la alti consateni de-ai lor, care au avut "prea putine coaie" si au ramas acasa, in Romania.
Ma imbolnaveste voma lor de incultura, etilismul lor abject si tupeul nemarginit bazat doar pe tricourile lor fake-uite si pielea arsa de soare prin transeele sau pe acoperisurile unde inhaleaza miros de smoala, docili, atunci cand contribuie la dezvoltarea infrastructurii tarii dvs.
Ma multumesc cu salariul meu... lunar, nu ma intereseaza salariul lor... pe ora. La fel cum
nu pot accepta ca ei sa decida, o data la cinci ani, cine sa imi conduca tara in care eu traiesc.
Va anunt ca ei nu sunt singuri! Mai au frati si surori. Unchi si matusi. Verisori si verisoare. Printese si dusmani. Acestia inca mai ocupa Romania.
De aceea, va rog insistent:
RUGATI-I SA-SI IA SI NEAMURILE, IUBITII, IUBITELE, PRIETENII, SI CHEMATI-I PE TOTI INAPOI IN ITALIA! La originile lor... latine. Acolo unde de fiecare data cand ii vad ii trimit si eu, dar nu ma baga in seama. Si va mai rog:
NU LE MAI DATI VOIE SA VINA PE AICI PREA CURAND! CONVINGETI-I CA ROMANIA E O TARA DE RAHAT, IAR ELITELE DE TEAPA LOR NU AU CE CAUTA AICI!
Si, eventual, chemati-ne si pe noi, prostimea, sa asistam la plecarea lor in masa. Sa fluturam si noi niste batiste si sa strigam in cor:
CIAO, RAHAZZI!
