CHILLIN'

Photo: Clovis Nascimento

UN NUD

La cererea publicului...

Photo: Leonardo

REPO MEN (2010)

Ideea filmului nu e una geniala, dar e una extrem de interesanta. Intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, omenirea nu trebuie sa-si mai faca griji (?) privind sanatatea. The Union este o companie care a ajuns sa controleze aproape intreg mapamondul datorita produselor revolutionare pe care le ofera. Practic, Uniunea a reusit sa creeze replici robotizate pentru fiecare organ uman, astfel ca oamenii nu trebuie sa mai astepte luni sau ani in speranta unui transplant. Inima, ficat, plamani, ochi, rotula, orice poate fi achizitionat, in rate, de la The Union. Perspectiva e prea atractiva pentru suferinzi, care nu se mai uita si la pretul imens.


Problemele apar atunci cand pacientii nu-si mai permit sa achite ratele. Asemenea executorilor fiscali sau a recuperatorilor din industria bancara, The Union are o divizie de recuperatori (Repo) de organe. Acestia merg la fiecare client si ii scot organul neplatit la timp, fara prea multe griji pentru viata "clientului".

Remy (Jude Law) este unul dintre cei mai buni Repo Men, el facand o echipa grozava pe teren cu prietenul sau din copilarie Jake (Forest Whitaker). Cand Remy sufera un atac de cord la serviciu, The Union se ofera sa-l ajute. Pentru angajatul lor, o inima noua a fost imediat montata, insa fara vreun rabat de pret. Cand Remy intarzie cu plata, fostul vanator este vanat acum tocmai de Jake, pe care The Union l-a insarcinat cu acest caz special...

Nu m-am dat niciodata in vant dupa Jude Law, dar cu acest film m-a cucerit. Whitaker e la fel de magistral in interpretare precum il stim: un om care da nastere cu asemenea maiestrie unor personaje incat nu mai stii la un moment dat daca e vorba de un erou pozitiv sau unul negativ.

Asadar un thriller Sf de aproape doua ore, cu actori buni, actiune captivanta care nu prea te lasa sa te relaxezi, timp de aproape 2 ore, si un final pur si simplu excelent.

Aaa, si o coloana sonora semnata Beck, Method Man, Unkle, RZA, Dave Stewart... ;)



Din punctul meu de vedere - un must-seen, pe care va trebui sa-l cautati pe net insa, pentru ca nu am zarit semne ca productia ar aparea prea curand in cinematografele noastre.

Rating IMDb: 6,3

EX DRUMMER (2007)

Cred ca sunteti de acord ca de la BOLNAV la GENIAL sau invers, de multe ori, este doar un pas. Asa este si cu filmul asta. E greu sa-l numesti bolnav sau genial, dar are cate ceva din fiecare, mai ales din punctul de vedere al realizarii.

De mult nu am mai vazut un film dupa al carui final sa raman...masca pret de cateva minute. "Wow" e termenul care il caracterizeaza cel mai bine, asa cum am vazut ca spunea si pe IMDb cineva care a vazut aceasta productie belgiana.

Trei persoane handicapate si-au facut o formatie rock, dar nu au un baterist. In consecinta se hotarasc sa-i propuna unui tobosar celebru sa cante impreuna cu ei. Atat e de spus despre plotul filmului.

Un film violent, dur, nebun, psihotic, murdar, plin de droguri, sex, supergay, dar un must-seen fara indoiala. Tocmai pentru idee si modul in care este filmat, realizat, montat.

Iar originalitatea bolnavului film se vede chiar din trailer, unul care nu invita omul la vizionare ci dimpotriva, enumera motivele pentru care acest film nu ar trebui vazut:) Nu va lasati pacaliti! Spor la download!

Rating IMDb: 6,9

ES-PA-ÑA !

Fără îndoială, Mondialul sud-african a fost unul care va rămâne în istorie. Nu doar pentru că a fost primul turneu final organizat pe “continentul negru”; nu doar pentru că a triumfat o ţară care nu mai reuşise vreodată această performanţă; sau una care a pierdut meciul de debut; ci şi pentru că, întâia dată, o campioană continentală cucereşte trofeul mondial la un turneu organizat pe un alt continent decât cel originar.

Spania este ţara care îşi merita locul în “carta de aur” a fotbalului, aşa cum caracatiţa Paul îşi merită locul în topul profeţilor, o tagmă cosmopolită din care auzisem doar de Nostradamus, Da Vinci, Harra sau Brucan. Pentru dependenţii de spectacol fotbalistic, finala nu a fost una generatoare de satisfacţii. Miza imensă, durităţile excesive şi un arbitru englez care seamănă izbitor – şi fizic, şi decizional – cu “amintirea” mioritică Anton Heleşteanu au generat un joc crispat, cu rare ocazii de poartă.

“Zburătorii” au avut şansa lor, prin Robben, la fel şi “armada”, prin Villa.

Nu s-a înscris în 90 de minute. Toreadorii lui Del Bosque au înfipt “banderilla” exact când trebuia: cu patru minute înainte de final, prin enervantul Iniesta, după ce „taurul” portocaliu a fost ostenit minute bune de Jesus din Sevilla.

Da, Iniesta a fost enervant. Enervant pentru că iubeşte mingea mai mult decât partenera de viaţă. Enervant pentru că, de atâtea ori, nu i-a pasat lui Villa pentru a-l face golgheter. Enervant pentru că nu are gelul lui Ronaldo sau balonul auriu din vitrina lui Messi.

Aceasta e istoria telegrafică a punctului culminant al unei luni de fotbal.

Povestea are şi reperele ei jenante. Iar, din finala, acestea se numesc Van Persie şi Torres.

Traian Racu
(articol publicat in ziarul "ring" 12.07.10)

RASPLATA FOTBALULUI

Calificarea Olandei şi Spaniei în finala Mondialului vine ca un rezultat al atenţiei deosebite pe care au dat-o cele două ţări fotbalului, din fazele lui de iniţiere şi până la nivelul înaltei performanţe.

În deceniul trecut, Spania tânjea după rezultate, dar ele s-au încăpăţânat să nu apară până atunci când întreaga naţiune iberică s-a decis că sportul merită o mult mai mare susţinere. Aşa s-a ajuns ca spaniolii să devină campioni continentali sau mondiali la baschet, volei sau fotbal. În Olanda, numai un singur club – chiar dacă el se numeşte Ajax – are o competiţie juvenilă proprie, un campionat de 18 echipe de juniori. Adică vreo 300 de copii, bine instruiţi, care sunt bază de selecţie pentru un singur club (!).

În aceste condiţii, după un asemenea respect acordat fenomenului, fotbalul a răsplătit cele două naţii.

Duminică, pe Soccer City din Johannesburg, se întâlnesc echipele care au cele mai complete echipe, cel mai eficient joc de pase, cei mai prolifici marcatori de la Mondial: Sneijder şi Villa.

Orice altfel de analize şi prognoze ar fi de prisos. Dincolo de clişee, cel mai bun să învingă!

Spania, favorita lui Cruyff

Legendarul Johan Cruyff nu este optimist cu privire la şansele Olandei: “Spania e clar favorită. Actuala echipă spaniolă, o copie a Barcelonei, ca stil şi mentalitate, este cea mai bună reclamă pentru fotbal”. Olandezul a mai afirmat că “portocala mecanică” are şansa ei, pe care va încerca să o fructifice. “Fotbaliştii noştri vor trata jocul ca pe unul de “totul sau nimic”. Şi Olanda are fotbalişti de valoare care, fără dubii, vor încerca să speculeze orice eroare spaniolă”, a mai spus Cruyff.

(articol publicat in ziarul "ring", 09.07.10)

VUVUZELA MEA

Datorita Andreei, care a zburat tocmai pana in Africa de Sud, am o vuvuzela "de la mama ei". Tineti-va bine, ca imi umflu falcile! :)

IUBITA NU TE LASĂ CU BĂIEŢII ÎN ORAŞ?

Solutia ideala pt a scapa de femeile cicalitoare:))

De la HUGO la BOSS

Cuvantul "cocalar" a intrat in lexicul meu undeva prin 1995, cand o adolescentina iubire bucuresteana (prin Iasii natali cred ca nici acum nu si-a facut loc termenul) mi l-a explicat, dupa ce il folosise descriindu-mi un vecin.

Nu stiu de unde s-a nascut acest termen, probabil din limba rromani, dar cert este ca, azi, greu gasesti un altul care sa inglobeze atat de bine kitsch-ul uman.

Adevarul e CA COcalarii salasluiesc de ani buni printre noi. Si poate nu numai printre noi, dar de altii nu ma intereseaza. Daca stau bine si ma gandesc, putem sa-i integram in aceasta "specie" si pe ante-decembristii care-si asezau vestita carpeta cu "Rapirea din Serai" peste peretii facuti "cu calciu" ai sufrageriei. Sau militienii grasi care se credeau "stalpi" ai societatii, desi nu aveau liceul terminat.

Ma rog...

Cocalarul suprem, insa, e tot acela pe care-l stiti cu totii.

Imbraca fake-uri cu acronime de-o schioapa imprimate pe piept.

Isi pune ghiuluri pe deshte si are - neaparat - unghia lunga la degetul mic (asta a "luat-o" de la tatal lui).

Conduce masini germane, negre sau albe, cu geamurile coborate pentru a se auzi mai bine "so"-urile lui Salam. (aici mai sunt si exceptii; la marca masinii. Il mai intalnim si in Loganuri dar si in Corvette-uri, in ultimul caz, alaturi de curvette-ul de rigoare)

Cuvintele si expresiile predominante in vocabularul lor (carnetelul acela mic, il stiti voi, din scoala primara) sunt:

-"frate" - cu diminutivele de rigoare
-"manca-ti-as gura ta" - e de bine;)
-"manca-mi-ai pula" - e de rau
-"mancamiai pula" - e de foarte rau


In fine, exista si apelativele-neologism.
Doua se disting.
Unul ma irita. La fel ca "Alejandro"-ul lui GaGa.

"Barosane" e unul.
"Boss" e EL, Apelativul! The One!

De cocalari si de prosti te ciocnesti zilnic. Nu ii poti evita. Sunt peste tot. Daca nu ii vezi, ii auzi. Si invers. Mai nou, au dezvoltat si mici business-uri de... intersectie. Brichete uriase cu 50 ml gaz, sepci sintetice de marinar (boilor, tara il uraste pe Base, nu e o idee buna), servetele ude (Dumnezeu stie din ce sursa) sau inlocuitorul celebrului catel de luneta, cu capul balanganindu-se: un ghiveci cu o floricica legananda, ambele din plastic.

Nu ai ce sa le faci, daca stai la semafor. Doar sa ii ignori. Insa tot te gratuleaza cu un "boss, nu vrei un xyz?"

Ce e si cu boss asta, insa? Imi genereaza o iritare teribila. Culmea e ca, pe altii, poate ii maguleste:)

Pe vremea lui Ceausescu, oamenii de rand aveau doua apelative mari si late: "tovarăşe", daca era vorba de cineva de care le era teama, sau fata de care aveau un minim respect si "şefu'" - destinat celor de care ii durea in cur, celor pe care vroiau sa-i maguleasca in fata, si sa-i injure pe la spate.

Acum, in concordanta cu globalizarea, boss l-a inlocuit pe şefu', dar i-a pastrat nuanţa.

Iata de ce urasc cuvantul asta, de ce imi vine sa vomit cand il aud. Prefer sa-mi zica unul "fraiere", in loc de "boss". Nu de alta, dar ma simt jignit in inteligenta, daca mi se zice "boss".

Mi-as dori sa ajung sa am timpul necesar si ocazia sa pornesc un dialog de genul "James Bond" cu un specimen din ăsta. I-as zice cam asa:

- Am ceva pentru tine, boss
- Ce Boss?
- Hugo, Boss
- De care?
- Victor Hugo, Boss
- N-am mai vazut, cat e?

(si aici i-as scoate un volum din "Mizerabilii" pe care i l-as inmana:) - Gratis!
Probabil l-ar arunca imediat, mai ales daca ar fi o editie fara multe poze. Nici nu ar sti insa cat de bine s-ar fi integrat in...titlu.

L'AFFAIRE FAREWELL (2009)

A venit timpul sa va recomand un nou film.Unul muuuult lipsit de impuscaturile si stralucirea hollywoodiene, dar care te tine intr-un suspans teribil pana la final.

Productia prezinta povestea uneia dintre cele mai importante actiuni de spionaj din timpul cumplitului Razboi Rece, un moment extrem de important al istoriei, al "schismei" majore - din punct de vedere geo-politic - de la finalul anilor '80.

Mai adaug si faptul ca aveti ocazia sa-l urmariti aproape doua ore pe Emir Kusturica in rol principal:)

Nu uitati: nu e un film de actiune. E un film grozav care prezinta o "pagina" din istoria la care am fost si suntem inca participanti...



Rank IMDb: 7,0