Nu stiu de unde s-a nascut acest termen, probabil din limba rromani, dar cert este ca, azi, greu gasesti un altul care sa inglobeze atat de bine kitsch-ul uman.
Adevarul e CA COcalarii salasluiesc de ani buni printre noi. Si poate nu numai printre noi, dar de altii nu ma intereseaza. Daca stau bine si ma gandesc, putem sa-i integram in aceasta "specie" si pe ante-decembristii care-si asezau vestita carpeta cu "Rapirea din Serai" peste peretii facuti "cu calciu" ai sufrageriei. Sau militienii grasi care se credeau "stalpi" ai societatii, desi nu aveau liceul terminat.
Ma rog...
Cocalarul suprem, insa, e tot acela pe care-l stiti cu totii.
Imbraca fake-uri cu acronime de-o schioapa imprimate pe piept.
Isi pune ghiuluri pe deshte si are - neaparat - unghia lunga la degetul mic (asta a "luat-o" de la tatal lui).
Conduce masini germane, negre sau albe, cu geamurile coborate pentru a se auzi mai bine "so"-urile lui Salam. (aici mai sunt si exceptii; la marca masinii. Il mai intalnim si in Loganuri dar si in Corvette-uri, in ultimul caz, alaturi de curvette-ul de rigoare)
Cuvintele si expresiile predominante in vocabularul lor (carnetelul acela mic, il stiti voi, din scoala primara) sunt:
-"frate" - cu diminutivele de rigoare
-"manca-ti-as gura ta" - e de bine;)
-"manca-mi-ai pula" - e de rau
-"mancamiai pula" - e de foarte rau
In fine, exista si apelativele-neologism.
Doua se disting.
Unul ma irita. La fel ca "Alejandro"-ul lui GaGa.
"Barosane" e unul.
"Boss" e EL, Apelativul! The One!
De cocalari si de prosti te ciocnesti zilnic. Nu ii poti evita. Sunt peste tot. Daca nu ii vezi, ii auzi. Si invers. Mai nou, au dezvoltat si mici business-uri de... intersectie. Brichete uriase cu 50 ml gaz, sepci sintetice de marinar (boilor, tara il uraste pe Base, nu e o idee buna), servetele ude (Dumnezeu stie din ce sursa) sau inlocuitorul celebrului catel de luneta, cu capul balanganindu-se: un ghiveci cu o floricica legananda, ambele din plastic.
Nu ai ce sa le faci, daca stai la semafor. Doar sa ii ignori. Insa tot te gratuleaza cu un "boss, nu vrei un xyz?"
Ce e si cu boss asta, insa? Imi genereaza o iritare teribila. Culmea e ca, pe altii, poate ii maguleste:)
Pe vremea lui Ceausescu, oamenii de rand aveau doua apelative mari si late: "tovarăşe", daca era vorba de cineva de care le era teama, sau fata de care aveau un minim respect si "şefu'" - destinat celor de care ii durea in cur, celor pe care vroiau sa-i maguleasca in fata, si sa-i injure pe la spate.
Acum, in concordanta cu globalizarea, boss l-a inlocuit pe şefu', dar i-a pastrat nuanţa.
Iata de ce urasc cuvantul asta, de ce imi vine sa vomit cand il aud. Prefer sa-mi zica unul "fraiere", in loc de "boss". Nu de alta, dar ma simt jignit in inteligenta, daca mi se zice "boss".
Mi-as dori sa ajung sa am timpul necesar si ocazia sa pornesc un dialog de genul "James Bond" cu un specimen din ăsta. I-as zice cam asa:
- Am ceva pentru tine, boss
- Ce Boss?
- Hugo, Boss
- De care?
- Victor Hugo, Boss
- N-am mai vazut, cat e?
(si aici i-as scoate un volum din "Mizerabilii" pe care i l-as inmana:) - Gratis!
Probabil l-ar arunca imediat, mai ales daca ar fi o editie fara multe poze. Nici nu ar sti insa cat de bine s-ar fi integrat in...titlu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu