JURNAL DE VACANTA (Ep.1)

Iasi-Timisoara-Belgrad-Tivat-Dubrovnik

Vacanta a inceput de fapt cu plecarea la mare, vineri dimineata. Deci cu...Bucuresti-Constanta. Dar acest "episod" il voi povesti mai tarziu, pentru ca am niste poze grozave sa va arat, despre o plaja mirifica din apropierea statiunii Mamaia, insa aceste poze au fost facute cu aparatul unui prieten, care e la Iasi, si nu am intrat inca in posesia lor.
Duminica dimineata am plecat de la Constanta spre Iasi, unde am ajuns dupa-amiaza. Nu am stat mult, practic pana a doua zi la pranz, cand a trebuit sa plec spre Timisoara. Conducerea Federatiei Romane de Baschet ma invitase sa plec impreuna cu delegatia oficiala a echipei nationale feminine in Croatia, la Dubrovnik, acolo unde urma sa se dispute un meci din campania de calificare pentru Campionatul European de baschet feminin de anul viitor.
Plecarea era de la Timisoara, si cum vrianta avion era prea...din scurt pentru a fi folosita, am plecat cu Acc. 1768 Iasi-Timisoara. Era singura varianta pentru a fi la Timisoara pana a doua zi dimineata, la ora 8, cand se pleca spre Croatia.
Acceleratul 1768... Numit de toti calatorii de pe aceasta ruta (ieseni, suceveni, clujeni, aradeni, timisoreni etc - i-am auzit pe multi de-a lungul timpului spunandu-i astfel) "Trenul Groazei":)
Asadar aveam de infruntat 15 ore si jumatate de mers cu un tren mizer, fara cusete sau vagoane de dormit. 15 ore care s-au transformat - cu intarzierile de rigoare - in 16 ore si jumatate. Am ales clasa I. Vorba vine. Aceleasi vagoane din 1960 si ceva... Bude dezolante si jegoase...
Ma rog... Am supravietuit, norocul meu a fost ca am fost doar 3 oameni in compartiment de pe la Suceava incolo, am intins banchetele alea si am mai prins ceva somn. Nu inainte de a-mi sfarama doua unghii de la mana stanga in geamurile trenului...:)
Am ajuns la Timisoara, si la ora stabilita am fost la Hotelul "Boavista" (al fostului fotbalist Ioan Timofte), acolo de unde se pleca spre Croatia. Varianta gasita de conducatorii delegatiei a fost Timisoara-Belgrad (160 km) cu autocarul, Belgrad-Tivat (Muntenegru) cu avionul, Tivat-Dubrovnik (Croatia) (100 km) din nou cu autocarul.
Drumul Timisoara-Belgrad l-am facut in mare parte dormind:) Mai ales ca am avut un sofer care mergea ca melcul.
Primul impact: Belgrad. Un oras sensibil egal cu Bucurestiul ca marime (informatiile sunt confuze, unele surse zic ca e al 4-lea oras al Europei de SE ca marime, dupa Istanbul, Atena si Bucuresti; altele - ca are suprafata urbana mai mare decat a Bucurestiului, iar cea a intregii regiuni Beograd...imensa) Daca orasul e mare, senzatia de sufocare vine insa de la ...ingramadeala de pe multele strazi destul de inguste. Ne-am chinuit mult cu autocarul pana sa ajungem la aeroport. Nu am apucat sa zaresc ceva impresionant, m-a marcat doar senzatia de oras gri, clasic ex-comunist, si sufocant. Cladiri in mare parte vechi, blocuri la fel...nimic spectaculos. Cel putin pe traseul nostru pana la aeroportul aflat destul de departe de oras.
Am zburat apoi cu o aeronava - care a huruit in continuu, de nu puteai sa vorbesti cu vecinul - spre micutul oras muntenegrean Tivat. Ei, aici sa te tii surpriza!
Muntenegru, recent desprins de Serbia, este o tara incredibil de frumoasa. De fapt putina parte de coasta sudica a Marii Adriatice care apartine de Muntenegru (majoritatea coastei Adriaticii fiind teritoriu croat). Am ramas pur si simplu uluit, de apa din golfurile Adriaticii peste care am trecut cu ferryboat-ul, de muntele care parca iesea din mare, de casutele extrem de cochete si moderne construite pe coama muntelui, de linistea si...patriarhalitatea acelor zone. Am vazut putin din aceasta tara, dar am hotarat clar ca Muntenegru va fi una din destinatiile mele viitoare de vacanta.
Dupa Tivat, a urmat o calatorie spre nord, pe aceeasi coasta a Marii Adriatice. Dupa trecerea frontierei spre Croatia, au mai urmat cateva zeci bune de km pana spre Dubrovnik, un oras denumit de multi, pe drept cuvant se pare..."Perla litoralului croat"
Dar despre Croatia....in episodul urmator:)

(VA URMA)