S-a terminat cu cadourile puse sub brad;
cu sarmalele înghiţite fără număr-fără număr-fără număr;
cu băutura îngurgitată de cele mai multe ori prosteşte;
cu SMS-urile cretine pe care le trimiţi la toată agenda ta, dacă se poate si de Craciun si de Anul Nou. Daaa, semeseurile alea care tie chiar iti plac cum…”sună”, desi sunt niste căcaturi penibile (apropos, ţine minte că, decât “Fie ca aroma cozonacilor să vă învăluie casa şi Moşul să vă aducă Lumina Sfintelor Sărbători…(etc smf sbp)”, de multe ori un simplu “Sarbatori Fericite” sau “La Multi Ani” e mai bine primit;
cu răsuflatul uşurat din spatele vizorului de la
cu rememoratul tuturor Ionilor si Ioanelor din viaţa ta şi cu felicitatul lor aferent, bineînţeles.
Cu toate astea s-a terminat. Pe anul ăsta.
Începe acum altă tărăşenie. Preludiul pentru …”Luna Femeii”.
Preludiu care începe bineînţeles cu 14 februarie. Cu Valentine’s Day, aceasta sărbătoare importată de la americanii lui Băsescu si la fel de…controversată ca Băsescu însuşi.
Spun încă din capul locului că-mi place ideea de sărbătoare a iubirii, a dragostei. Ce e dragostea? Cel mai bun lucru care poate sa ti se întâmple! Păi şi atunci...de ce să nu ai motive de sărbătoare?! De ce sa nu te bucuri?
Pentru ca s-au gasit niste сoioşi care sa ne zică faptul că e blasfemie aceasta sărbătoare, că noi, românii, am inventat „roata” dragostei si trebuie sa ne iubim de Dragobete, nu de Valentine’s?? Hai să fim serioşi!
În primul rând iubirea o simţi - atunci când te „prinde” - în fiecare milisecunda; şi e clar că nu o faci la comandă, numai pt ca atunci îţi zic americanii sau ...dacii noştri.
Apoi, sunt de acord că ambele sărbători sunt doar nişte pretexte perverse pentru multe strategii de marketing, vâzări etc.
Mai ştiu că, deşi e sărbătoare catolică, de Ziua Sfantului Valentin auzisem încă de pe vremea lui Ceaşcă (asta nu neapărat că ştiam de iubire prea multe, dar citisem că în 1929 Al Capone facuse din Valentine’s Day o adevarata...operă de artăJ ), iar de Dragobete – nu prea auzisem nimic, cum nici acum nu stiu mare lucru, decat ca e Sarbatoarea Iubirii la români, o mit preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al... animalelor (??!! Daaaa!). Deci acest fiu al Babei Dochia peţea animalele pe vremea dacilor şi noi l-am transformat în protector al iubirii...Mda.. Zoofil mic...Nu era de ajuns ca sarbatoarea asta are si un nume...care te imbie la iubire ca pe claustrofob la urcatul în lift: Doamne, numai cum sună!:) Dragobete. Ce...lălâu...bleah! „Iubito, sa nu uiţi Dragobetele ăsta! A fost cel mai frumos dintre toti... Dragobeţii petrecuţi împreuna”...câhhh!
Daca urăsc ceva şi la 14 februarie, urăsc să aud iaraşi peste tot de... „căsătorii pentru o zi”, de „eşti singur(ă)?Sună la postul nostru şi noi te lipim!” si tot felul de campanii din astea. Nu mai zic ca am citit pe undeva ca si Humanitas sau o altă editură din asta, mare, are preturi reduse la cărtile de... dragoste. Ma rog...
Bun – o sa spuneti – ce-ai vrut sa zici de fapt în tot postul ăsta?!
Pai, am vrut sa spun asa:
Iubesc orice zi în care iubim; orice zi in care sărbătorim iubirea.
Imi place mai mult 14 februarie decat 24 februarie (atunci e Dragobetele, nu-i asa ca stiati?!:) ), dar cadouri trebuie sa iau în ambele zile (cum normal ar fi să luam cadouri si flori în fiecare zi, nu?;))
Urăsc campaniile de marketing specifice acestei perioade, campanii si sloganuri care siluiesc practic iubirea...
Daca nu stiti ce sa faceti in perioada asta, va recomand, Valentinelor, sa beti cu iubitii vostri niste scotch de asta de Ballantine’s Day pana va faceti dragoBete muci.
Oricum...iubiti-va mult! MAKE LOVE NOT WAR, mamaaa, si uitasem de expresia asta...:)
Un singur lucru mi-amintesc de atunci. Insa e o amintire vie...
Despre asta palavragim in alt post insa...
Si Dragobetele, sau 24 februarie, e tot o amintire...vie...
O saptamana usoara, pi curand!
6 comentarii:
Nu stiu daca am pretuit mai mult Valentine's Day decat alte zile in care, fara sa astept, am primit declaratii de dragoste printr-o floare sau un compliment de la persoana iubita. De fapt cred ca amintirile mele legate de aceasta zi sunt mai degraba acelea in care am simtit dezamagire si singuratate. Aceasta zi nu este mai mult decat un memento care sa-ti trezeasca sentimentul singuratatii atunci cand nu ai langa tine persoana iubita sau dezamagire atunci cand acea persoana nu-ti ofera ceea ce astepti tu? Pentru ca, femeie fiind, trebuie sa recunosc ca am avut mereu asteptari mai mari in aceasta zi numai pentru faptul ca trebuia sa raspund unor intrebari stupide puse de prietene si colege de genul:" Ce ai primit de Valentine's Day?", sau " Ce ai facut de Valentine's day?". Anul acesta am raspunsul potrivit: "Am petrecut acest Valentine's la Viena, si fara persoana iubita, sau....cu persoana iubita cel mai mult EU (Me,my self and I :))".
PS. Felicitari pentru blog. Desi nu am postat nici un comentariu pana acum, ti-am citit toate posturile si am descoperit un nou Traian. Astept urmatoarele posturi ;).
hmmmm.. interesanta filosofia asta a zilelor in care iubirea este slavita...cred ca de iubire trebuie sa te bucuri in fecare zi, mai ales atunci cand te/a prins in ghearele ei...in rest...chiar nu are rost..
o floare, un gand bun, poate conteaza mult mai mult pentru persoana iubita, daca le oferi intr/o zi obisnuita, decat in una cu astfel de semnificatii.. parerea mea....acelasi anonim de acum cateva zile..sa spunem carcotash...te mai vizitez..
Sincer? Nici eu nu sarbatoresc Valentine's Day! Ca sa nu mai stau sa scriu atat, subscriu la ceea ce a scris mai sus acel anonim.
1. Dacă mai citezi din Mircea Radu BRE (iubiţi-vă mult) îţi bag viruşi pe blog :)!
2. De ce nu ai dat titlu, de exemplu Ballantines GAY dacă tot zici că eşti tolerant.
3.E foarte mişto ceea ce scrii.
4.Dar cînd ai timp frate să bagi atît de mult? Prea eşti prolific. Nu de alta dar nu prea apuc să citesc în ritmul în care postezi.
5.Pentru katea: eşi narcisistă?
http://www.antivd.mozo.ro/
Pentru cei satui de presiunea marketingului....si de dulcegariile impuse...
Japonia este una din tarile care a adoptat sarbatoarea asta, insa a reusit sa se fofileze un pic de la linia de marketing, stabilind o regula care pe mine m-a incantat nespus. Asadar de 14 februarie indragostitELE isi pot dovedi sentimentele prin daruirea bomboanelor de ciocolata de preferinta "home made", insotite in cel mai bun caz de o felicitare confectionata de ele... parca asa e mai cu drag nu?
ok, de acord, da ce e cu 2001? mie mi se pare interesanta tocmai chestia asta...trebuie sa fi fost pentru tine ceva cu-adevarat "ballantine's day" o data cu mileniul 3. zi-mi!
Trimiteți un comentariu