MY VALENTINE'S

Pe finalul post-ului "Ballantine's Day" scriam ca pt mine 14 februarie are o semnificatie aparte incepand din 2001. Ca acea data, vreau-nu vreau, ramane o amintire...vie pentru mine...
***
Din fumul gros de tigara care invaluia clubul, greu razbatea cate cineva sau ceva in afara... Atmosfera era calda, o amestecatura de transpiratie, abur si fum, iar pe interior cativa vapori stingheri plecati de sub umbreluta unui cocktail se urcasera timid spre... ultimul etaj... Insa fara ganduri sinucigase, ci mai degraba zambitori...
Drumul spre tacuta saltea prezenta in singura camera s-a scurs repede.
Apoi atmosfera din club a inceput sa-si descopere sora geamana, desi ceva le diferentia. Nu mai era fum. Dar erau aburi, vapori, puf, saliva. Si, pe atunci, dincolo de mercantilul zilei indicate de calendar, din dozatorul sufletului curgea dragoste...
In timp ce primele spasme isi mangaiau stapanii, s-a infaptuit EA... In forma ei primara de fiinta. Atunci, pe 14 februarie. In 2001.
A urmat o perioada in care sfiosenia a determinat-o sa nu vrea sa vada azurul de sus sau verdele de jos...
S-a pregatit pentru tot ceea ce culorile astea aveau sa insemne ulterior in existenta ei...
Si-a facut curaj si, departe de toropeala nebuna a verii, o data cu ultimele pale de vant tomnatice si primii aburi de iarna care gadilau placut narile, a vrut sa ma cunoasca...sa vada azurul si verdele de afara... Si atunci am vazut ca ingerii exista...
Este singura urmasa a Evei care mi-a ramas cu adevarat in suflet si care, orice ar fi, imi va ramane pana la final. Este gandul curajos al diminetilor si linistea blanda a noptilor. Doar gandul ca inca e uneori prea departe, mai asterne in coltul inimii valentinesciene, o lacrima rubensiana... Si apoi vine iar gandul curajos. Si iar linistea blanda. Si iar gandul curajos. Si iar linistea blanda...

E greu sa o descrii in cuvinte. Pentru ca sunt prea putine.
Insa doua cuvinte o caracterizeaza cel mai simplu si bine:
Fabiana-Maria.