E ultima zi de munca a unui an de mare cacat.
Un an pe care il incepeam in gerul Dusseldorfului si il voi incheia in crivatul Iaşilor...
Adevarul e ca la fiecare sfarsit de an zicem ca a fost nasol. Ca se putea si mai bine.
Insa 2009 chiar a fost de mare rahat. De un rahat mare si moale, de elefant cu enterocolită.
Am supravietuit insa. Nici ca se putea altfel.
Pana la urma, hai sa zicem ca se putea si mai... rau.
Mi-am schimbat jobul, dar naravul - ba.
Voi continua sa raman bolnav de optimism.
Si dependent de soare si de zambete.
Astept sa se incheie si ziua de azi. Astept vacanta cu indarjire. Sa ma arunc in ea precum schiopul in carje.
In zorii Ajunului, acompaniat de ritmuri de progressive, trance si house, iau drumul meleagurilor unde am respirat prima oara, dupa 5 palme zdravene la cur.
Voi face un ocol, pentru ca de Craciun imi voi intalni prieteni dragi in boema Vatră a Dornei.
Apoi voi porni spre dragii mei parinti, pentru a-i strange al naibii de tare in brate si pentru a fute un pumn napraznic singuratatii care le da tarcoale...
Mai am de petrecut putine momente la birou. Si ma cuprinde o sumedenie de ganduri, de amintiri...
In septembrie 1989, in holul Faculatii de Chimie, prezentam sotilor Ceausescu exponatele faurite de Casa Pionierilor din Iasi...
A fost inceputul carierei mele de...prezentator:)
Tot atunci am aparut prima oara si la TV. La Telejurnalul de seara; cel care incheia unicul program tv al Republicii Socialiste Romania. Tot acest program avea doar 3 ore. Incepea la 19 si se termina pe la 22. RSR trebuia sa faca economie... doar asa s-au achitat datoriile externe, nu?!
Atunci, sotii Ceausescu m-au pupat pe fiecare obraz.
Putin peste 3 luni de la acel moment zaceau intr-o balta de sange, ciuruiti de niste militari poate prea speriati de turnura atat de rapida a evenimentelor. Atinsi de psihoza generala, indusa de niste smecheri care isi radeau in barba.
In Iasi a fost liniste. Si pe 21 si pe 22. Auzisem de nebunia de la Timisoara la Europa Libera. Ascultam postul in bucatarie, cu o sârma strânsă bine de teava galbuie a caloriferului.
Pe 21 seara, in timp ce niste militari inconstienti intrau cu TAB-urile in oameni la Intercontinental, la Iasi era frig, dar liniste. La Telejurnal a aparut Ceausescu, promitand ca mareste salariul minim, de la 2000 la 2200 lei...
Pe 22 la pranz eram afara, cu vreo 2 copii din vecini. Plecasem din fata blocului si mergeam pe bulevardul Cantemir spre complexul alimentar, ca sa luam paine pentru parinti. Nu am mai ajuns la destinatie, pentru ca, deodata, la balcoane si pe strada a inceput sa se strige: "Jos Ceausescu! A fugit Ceausescu!"
Am luat-o la fuga spre casa, le-am zis si parintilor, am deschis radio-ul si apoi si televizorul. Nu l-am mai inchis zile bune...
La 13 ani, mi se parea uluitor cum se schimba imnul, cum la Militie putem sa-i zicem Politie, exact ca in filmele americane...
La 20 de ani dupa acele momente, ma uit cu interes si mai mare la imaginile de atunci. Desi s-a tot vorbit in acesti ani de Revolutie, in acest an parca sunt mai impresionat...
Mi-e groaza de toata manipularea de atunci, de toti oamenii care au murit atunci... Cu mintea adultului, realizez forta serviciilor secrete, a manipulatorilor. Am vazut ca tot mai multa lume realizeaza ca atunci a fost o reala lovitura militara de stat...
Pe fondul nemultumirii uriase a populatiei, un grup restrans de smecheri a "lovit" scurt si a disparut. Au murit oameni nevinovati, impuscati de multi alti nevinovati... Diviziile armate se impuscau intre ele, intoxicate fiecare cu ideea ca "in partea cealalta sunt teroristi".
Eroii de atunci nu trebuie uitati. Niciodata. Asa cum nu-i uit nici eu, acum, in prag de vacanta...
Iar militarii care conduceau TAB-urile si au intrat in plin, in viteza, in oameni nevinovati, nu trebuie sa uite nici ei ce au facut. Acum probabil se bucura, ca si noi, de libertate...
Nu le urez decat ca amintirea asta sa-i bantuie cate zile imputite vor mai avea de trait...
Pentru voi, cei putini care va mai aruncati o privire pe acest blog, ma inchin si va doresc tot binele din lume.
Sarbatori Fericite!
marți, 22 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
''Uita nostalgia
Timpului trecut
Canta bucuria
Cand ne-am cunoscut
Uita nostalgia
Nu vorbi de ea
Si din ochi albastri
Stinge-(m)i lacrima ''.
Sarbatori Fericite, T! :)
Vacanta placuta iti doresc!
Ciudat e ca astazi treceam pe Magheru si vedeam coroanele depuse ieri si ma gandeam fix la chestia asta..cati oameni au murit aiurea, ca niste "smecheri" sa profite..si cel mai trist, la 20 de ani de-atunci, nimeni nu a platit pentru crimele oribile..
Nu as putea niciodata sa vorbesc cu atat suflet despre revolutie, pentru ca aveam doar 4 ani atunci.
Dar tu o faci direct, frumos si bine. Bravo tie!
Iti doresc, in vacanta, sa uiti un pic de trecut si sa te bucuri de sarbatori alaturi de prieteni, parinti si fetita ta!Iar noul an sa-ti aduca multa putere de munca, mult succes in tot ce vrei sa realizezi, sanatate si fericire!
Vacanta placuta !
Sa fii tu sanatos, ca belelele curg garla :)
Iti doresc sa ai parte de liniste pentru a te bucura de post si rugaciune la Vatra Dornei. Amin
Fratele Cornel
Amintirile sunt impresionante si fac parte din cine suntem astazi. Nu trai IN ele ci CU ele:) sa te bucure Sarbatorile si sa-ti fie bine:) Craciun fericit!
BAI TRAIANE!DA CE FIN OBSERVATOR , PREZENTATOR AI AJUNS!
ORICE S-AR INTAMPLA , LA BAZA ESTI PROFESOR DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT, NU UITA ASTA!
SANATATE PARINTILOR TAI!
LASA COMENTARIILE NEGATIVE.NU UITA: ORICE SUT IN FUND E UN PAS INAINTE!
EU AR TREBUI S AFIU MAI DEPARTE LA CATE SUTURI AM LUAT=))
LA MULTI ANI!
Multumesc tutror pentru urari! La Multi Ani si voua si va astept sa aruncati cate o privire pe...aici si anul asta!:)
Trimiteți un comentariu